o-fata-care-alearga

Alergam impreuna?

Acum câțiva ani am încercat să alerg la modul serios pentru prima dată. Eram singură, peste hotare, simțeam un gol în mine și încercam să-l fac să dispară. Am alergat de depresie și frustrare, în parcuri atât de verzi și frumoase încât îți mângaiau sufletul, pe o vreme minunată cu iz mediteranean.

Nu mi-a plăcut și nu m-a ținut mult însă. Probabil nu era momentul și nu era „de ce?”-ul benefic. Eram începătoare, mă enervam și gâfâiam, mă cenzuram și mă frustram mai tare. M-am chinuit așa de câteva ori până când am revenit la antrenamentul de sală, care m-a redus pe o linie de plutire.
Vara trecută am petrecut câteva zile minunate în Fundătura Ponorului alături de oameni frumoși iar o parte dintre discuțiile noastre au fost despre alergările montane. Vorbeam cu oameni serioși care se situau în marja super-mataronului 7500.

Mă simțeam intimidată dar ceva sclipea altfel în capul meu…

…la ideea de a încerca din nou sa alerg. Am vorbit despre de ce aleargă ei, despre începuturile grele sau venite de la sine, despre greșeli de începător, echipament și pericole medicale. Eu explicam dorința mea de a ajunge la punctul din alergare unde îmi face plăcere să fiu, ei vorbeau despre beneficiile alergării, mai ales mentale. Despre sport în sine, despre cum te modelează alergatul, despre calorii și efort nu am vorbit și abia foarte tarziu am aflat detalii de genul ăsta. Pe mine mă atragea partea mentală a efortului, cum să învăț să trec de punctul critic, cum să respir, meditația în alergare, cum sa te „dresezi” astfel încât sâ te poți detașa, astfel încât să poți crește practicând această activitate. Atunci s-a aprins beculețul la mine. Au urmat multe articole pe teme conexe, de la alergători de renume sau mai putin, bloguri si achiziționarea primilor adidași de alergare.

Am început super ușor, alergând 2-3 km la câteva zile, fără un program anume

A început să-mi placă! Nu-mi venea să cred! Am abordat totul foarte diferit de data asta. Am alergat la început concentrându-mă pe respirație, mereu întorcându-mă în mine, încercând să nu mă gândesc decât la prezent, la ceea ce făceam atunci, la ce intra în plămâni și la ce ieșea. După câteva alergări mi-am propus un țel. Mă știam pe mine și știam că nu va ține entuziasmul decât dacă îmi propun un scop bine definit. Și iată scopul: EcoMaraton, Moeciu, 7 mai 2016. Antrenamentele pentru primul meu cross de 15 km nu sunt gata încă. Dar sunt în program! Așa că mă entuziasmez la gândul zilei de 7 mai! Desigur, mă consider înca începătoare dar dorința s-a sădit în mintea mea și-mi doresc să merg mai departe. Și mi-ar plăcea să facem asta în grup, să creem o comunitate faină care se sprijină și se ajută reciproc.
Trebuie să recunosc că o parte din ambiția de a reuși la cursele de alergare este și din rațiuni…vegetariene, ca să zic așa. Câți dintre voi nu ați auzit până acum că vegetarienii nu pot face sport, amator sau de performanță, că nu au suficiente proteine, că sunt prea slabi sau că ar leșina de foame? Da, știu! Inițial mă iritam la auzul comentariilor ăstora, acum doar mă amuz copios. Te sfătuisc să procedezi la fel! Și în plus, am gândit un proiect fain prin care să începem să înlăturăm mitul vegetarianului leșinat.

Așa că te invit să alergăm împreună!

Să alergăm cât vrem, cât putem, la competiții sau ca antrenament, cu bucurie și conștient, veseli și plini de viață așa cum suntem! Hai să arătăm lumii că mitul e cât se poate de departe de adevăr! Și pentru asta am creat niște tricouri sportive drăguțe, cu logo-ul Asociației Vegetarienilor din România, pe care să le îmbrăcăm și să fim mândri că reprezentăm acea categorie de oameni care a ales să mănânce cu atenție, să fie activi, să fie respectuoși cu natura și animalele. Haide să arătăm că putem fi alergători, maratoniști, ultra-maratoniști chiar, cățărători, atleți sau orice altceva ne dorim! Dacă vreți să alergăm împreună, pe cărări sau pe asfalt, la vreo competiție sau doar de plăcere, lasați-mi un mail la adelina@asociatiaveg.ro și sper să ne vedem la alergat împreună!

_______________________________________________________________________________________________________

Articol scris de Adelina Mitrofan

Sursa foto: pixabay.com

Published by

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *